Amintiri cu parfum de Provence (Iulie 2018)

Postarea de mai jos este cred cea mai dospita de pe acest blog. Am scris-o la momentul respectiv, in timpul și imediat după vacanta in Provence & Coasta de Azur din Iulie 2018 dar abia acum am simțit sa ii dau in cele din urma drumul pe internet. E drept ca multe s-au schimbat de atunci, vorba aia eram trei și între timp am devenit patru. Dar amintirile acelor doua săptămâni petrecute in sudul Franței sunt la fel de vii ca atunci când m-am intors. 

Îmi amintesc și acum cu mare drag vacantele cu părinții din timpul copilăriei... Nu erau complicate și nici nu se desfasurau in locații de top, dar erau magnifice pentru ca erau ale noastre și pentru ca eram toți trei împreuna. Despre toți impreuna tin sa fie și vacantele de astăzi. Despre timpul petrecut împreuna, despre amintirile care rămân in urma, despre zâmbete și fericire, poate despre mici supărări sau certuri, inevitabile uneori, despre noi, ăștia care suntem, fix asa cum suntem de fapt și nicidecum despre fățărnicia marilor destinații, ori bifarea de obiective pe harta.

Dintre toate drumurile, drumul pana la Mare era cel mai special. Îl așteptam un an întreg, deși nu dura decât vreo patru ore. Dalga, Fetesti, Cernavodă, localitățile se succedau intr-un șir atât de bine întipărit in memorie, iar eu le contemplam pe fiecare cu nesaț vrând parca sa prelungesc drumul și sa ma bucur cât mai mult de fiecare clipa. Panorama marii la Constanța era cireasa de pe tort, momentul de cea mai mare intensitate a drumului, moment ce îl așteptasem, practic, un an întreg. Nici acum, după ani de zile, lucrurile nu s-au schimbat prea tare. Drumul este mai lung, autostrada este ceva mai plictisitoare, succesiunea localităților e alta, insa dintre toate drumurile tot acela care duce spre Mare rămâne cel mai așteptat și tot apariția intinderii albastre la orizont, in toată imensitatea ei, ma înfioară cel mai tare. Eu sunt pe postul părintelui acum, Erika este cam cum eram și eu cu mulți ani in urma. Vremurile și locurile s-au schimbat, dar bucuria vacantelor in familie la Mare vreau sa rămână la fel. O amintire de neuitat.




Ce doream de la aceasta vacanta? In primul rând Mare. Mare cât cuprinde, cu apa calda sa ne bălăcim pana ne încrețit și plaja sa ne bronzam pana ne prajim. Mai doream ca Erika sa se joace in nisip și sa se scalde pana la epuizare, iar Andrei visa ceva scufundări și pescuit submarin. Vizam și ceva munte pentru drumeții ușoare, de făcut cu un copil in spinare, cateva locuri interesante, eventual noi, de explorat, experiente de trăit și bucate bune de îmbucăt. Astfel, după ce am dat cu banul am ales sa mergem in sud, lângă  Martigues, pe Coasta Albastra, deja la a treia vizita. De ce aceasta Coasta Albastra, va întrebați probabil, când Franța are in sud o fabuloasa mega-cunoscuta Coasta de Azur? Ei bine, tocmai de aceea. Pentru a evita aglomerația unei destinații turistice vizitate in masa și pentru a ne bucura de un colț autentic de litoral încă nu foarte invadat. 

Cazarea am rezervat-o intr-un camping. Nu orice camping, ci campingul nostru, Les Mouettes de la Couronne. Am ales, ca și dațile trecute, un mobil-home confortabil, echipat și utilat cu toate cele necesare sejurului. Campingul Les Mouettes este foarte bine situat, amplasat chiar in apropierea unei plaje cu nisip și apa puțin adânca la mal. Asta și căutam de fapt, un camping pe malul marii, sa putem profita din plin și fără a lua mașina. In plus zona este chiar liniștita și nu foarte prelucrata de mâna omului, numai buna pentru un sejur in familie.

Cam 7 ore durează traseul de la Amboise la Marsilia, pe autostrada, fireste. Am avut emoții in ceea ce o privește pe Erika și cu ce o sa o ocup atât timp, dar lucrurile au decurs mai bine decât mi-am imaginat, cu somn, vreo doua opriri și ceva activități.

Masa am luat-o... peste tot pe unde am colindat. Bucătăria mediteraneana este una din preferatele mele, asa ca am așteptat vacanta cu jind și din punctul acesta de vedere. Bouillabaisse este vedeta incontestabila a gastronomiei locale, supa de peste despre care v-am vorbit de mai multe ori pe blog. Nu cred sa existe vreun preparat frantuzesc care sa-mi placa mai tare, asa ca muream de pofta sa o reîncerc. In rest peste cât cuprinde, legume și fructe proaspete, coapte la soare, masline și, desigur, ceva vinuri locale.

Cum ne-am descurcat cu Erika? Pai cum sa ne descurcam, destul de bine și de natural. Erika descoperă cu nesaț tot ce vede, ce aude și ce are in jur. Este foarte curioasa, vesela, activa și adora apa, atunci când nu sunt valuri, se pare. Este obișnuita deja sa ia parte la toate activitățile noastre, asa ca nu a fost o problema sa o integram in planurile de vacanta. Fireste, planurile au fost din start adaptate la o vacanta cu copilul, nu mi-am propus munți înalți de escaladat, ori maratoane între destinații turistice. Am notat doar cateva locuri, rămânând sa ne organizam la fata locului in funcție de chef și împrejurări. 

Ca am făcut, ce am vizitat? Pai... Din treisprezece zile la destinație (zilele cu drumul nu se pun) opt le-am petrecut la plaja. Desigur, nu de dimineața pana seara, ci in doua reprize de regula, una înainte de prânz și alta după siesta de după-masa, urmând ca seara, după cina pe care o luam de obicei pe terasa căsuței, sa facem o plimbare prin imprejurimi, traversând păduricea de pini ce înconjura campingul și poposind pe la vreo terasa pentru un pahar sau o înghețată. As mai fi stat, sincer, încă vreo opt zile pe plaja, nu m-as satura nicicând, dar din pacate nici sacul cu vacante nu-i fără fund și nu am nici cum aduce marea la Amboise. Restul zilelor, in schimb, le-am petrecut făcând cateva excursii prin imprejurimi. Ce am ales? După îndelungi tergiversări și schimbări de plan, am ales doua excursii de câte-o zi in Provence, una in Luberon, la Gordes și Abatia Sénanque, pentru a mirosi lavanda și alta in Alpilles, la Beaux de Provence, pentru a vizita citadela și a gusta uleiul de masline. Am dat o fuga și pe Coasta de Azur, ca tot am pomenit de ea la început, la Nisa, unde am petrecut doua zile încântătoare in compania prietenei noastre V, nasa Erikăi, care ne-a însoțit prin oraș și un pic prin imprejurimi. Și, desigur ca nu puteam ajunge in sud fără a ne pune bocancii in picioare și a purcede la o drumetie, fie ea și una scurta, prin Calanques de Marseille, masivul meu preferat, nici fără un prânz pescăresc la Cassis, plus o raita prin portul vechi din Marsilia.


Despre alte locuri vizitate de mine in regiunea Provence-Coasta de Azur am povestit AICI



















Și cam atât... Mi-ar fi plăcut și Câmpurile mov de la Valensole, satul Roussillon cu al sau Santier des Ocres, Georges du Verdon, Massif de L’Estérel și câte și mai câte ... dar mai ales o bucata buna de Camargue, dar unde sa încapă toate, un motiv in plus sa revenim intr-o alta vara.

Va imbratisez cu drag!

Toate episoadele acestei escapade in Sud (2018):



Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută în București, cu domiciliul actual în Franța, pe Valea Loarei. Pasionată de natură, fotografie, călătorii, bucate și vinuri bune, pe blogullarisei.com scriu despre experiențele și viața de român în Franța, despre regiunea în care locuiesc, despre locurile interesante pe care le vizitez, mai aproape sau mai departe de casăl, despre hobby-urile și activitătile din timpul liber.

3 commentaires:

  1. Ma bucur ca ai revenit si ai improspatat blogul cu imagini din acest colt de rai. Am fost si noi, eu si fiica mea, in vara aceasta in Luberon (Saint Canat). Mi-au ramas in suflet zilele petrecute in Luberon, serile la terasele din Loumarin, targurile saptamanale cu produse locale, concertele de pian din festival.
    Te urmaresc inca de cand asteptai venirea Erikai, stiu ca nu ti-a fost usor. Totusi ati gasit timp sa evadati toti impreuna in zonele Frantei mai putin cunoscute de noi si sa impartasesti cu noi bucuriile calatoriilor in natura.
    La un moment dat ai hotarat sa nu mai scrii in blog si m-am intristat. Stiam ca o sa continui pentru ca ai toate calitatile care te ajuta sa transmiti altora nu numai cunostinte, impresii, imagini dar si sentimente.
    Scrie in continuare pentru sufletul tau, pentru copiii tai,pentru noi.
    Cu drag, Doina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc :) Un blog interesant.

    RăspundețiȘtergere
  3. N-am mai fost de 2 ani de zile in Franta, dar e pur si simplu fabuloasa!

    RăspundețiȘtergere