După patru ani, in patru, a patra oară in Corsica

Amintiri din vacanta in Corsica (august 2019)



Nu știu dacă copiii atunci când vin îți schimbă cu adevărat viața, așa cum se spune. Nu știu nici dacă copiii te schimbă pe tine ca om, că pe undeva rămai tot tu, cel de dinainte, cu plăcerile și visurile tale cu tot. Dar ar fi naiv să zic că lucrurile răman la fel. Ce știu sigur este că că nu doar ordinea prioritătilor e alta, dar și părințeala ne face sa trăim și sa simțim diferit. Și nici vacanțele nu mai sunt cele care au fost... 
  

Nu zic nici pe departe că cele de azi sunt rele. Oh nu, căci timpul petrecut alături de copii este de nemăsurat, iar amintirile ce răman în urmă sunt prețuite pe viață. Nu mi se par nici neapărat grele. Parcă uneori e mai greu acasă decât în deplasare, unde desigur suntem mai disponibili și mai relaxați. Cred doar că în vacanțele cu copiii locurile pe unde colindăm se văd diferit. Prinși în rutina zilnică de la care nu îți poți lua vacanță nici în vacanță, trăiesti clipele mai estompat și te bucuri de destinație ceva mai pe fugă. Și e natural să fie așa. Și să te simți frustrat și istovit uneori. Dar bucuria copilului la descoperirea unui loc nou, entuziasmul balacelilor în mare, încântarea jocului în nisip, frenezia unui dans în mijloc de stradă te fac părtas la trăiri pe care le veți păstra în suflet mereu. Nu pentru călătoria în sine, ci fix pentru acele momente sincere petrecute împreună. 

Deci nu e asa greu in vacante cu copiii? Poate ca nu este nici chiar ușor, dar depinde de stilul de viața al fiecărei familii. Sunt oameni cărora le e teama sa plece la drum cu copiii. Din cauza unor idei preconcepute, se teama bolilor sau pur și simplu pentru ca nu vor, nu pot, nu se descurca. Sunt alții curajoși care merg cu bebelușii la celălalt capăt al lumii, din prețiozitate, de dragul de a ieși din tipare sau pur și simplu ca asa sunt ei și nu se dau înapoi de la vechile plăceri acum ca au un copil. Cred ca noi ne situam undeva la mijloc. Cred ca exista viață (cu mult mai) faina după copii, hobby-urile și activitătile noastre sunt aceleași, ele doar se adaptează făcandu-i loc și celui mic. Copilul vine la pachet cu niște schimbări pe care trebuie sa le acceptam ca doar noi suntem cei care-am decis sa-l aducem in viața noastră. A pune copilul deoparte nu prea funcționează, integrarea lui in activitățile obisnuite mi se pare de departe soluția ideală. La fel și când vine vorba de  vacante...

Vacanța în Corsica din 2019 nu a fost una plănuită cu prea multă vreme înainte. Nu știam cum va fi cu Daria, așa că abia prin iunie am zis să mergem și noi pe undeva pe la mare. Prin sud, pe la vecini, dar ce-ar fi să mergem în Corsica? Hai! Nu e bebe prea mic? Ba da, dar ne-om descurca noi cu el. Vorba aia, avem experiență ceva mai multă acum, cu primul poate nu ne-am fi încumetat. Iar Corsica, recunosc că ne era dor de ea. De apele calde și limpezi, de munții stâncoși de pe fundal, de drumurile intotochiate, de bunătăti și abia așteptam să ne întoarcem pe insulă în formație completă. Nu știam cum va fi experiența în patru, dar nici n-am stat prea mult să mă gândesc căci rea nu avea cum să fie.  

Râd când îmi amintesc de parcă a fost ieri prima vacanță în Corsica din septembrie 2014, cu noi doi și cu Azorel, însoțitor de nădejde. Vai, micuțul nostru cort verde și cum am dormit în el toate cele opt nopți! Campingul de la Porto și vârfurile ascuțite de munți pe care le zăream în fiecare dimineață printre ramurile de pini ce ne umbreau locul de campat... Îmi amintesc de cum săream fără griji în mașină imediat după micul dejun și abia seara ne mai întorceam în camping. De gustul busuiocului peste roșiile coapte și mozarella adusă din Italia, prima oprire din acea vacanta. De plaje care mai de care, în fiecare zi altele, munți, drumeții pe poteci stâncoase, sate cocoțate, leandri uriași înfloriți, drumuri șerpuite, pe toate le exploram neobosiți și cu nesaț. Nu conta ora la care ne întorceam, încropeam ceva de mâncare, plus o bere la lumina fruntalei și somn de voie, a doua zi o luam de la capăt.  

Acum cu doi copii nu avea cum să mai fie la fel. Organizarea a fost cu totul alta, de la cazarea aleasă cu grijă, la mese, program de somn la amiază, până la mers la plajă sau ieșit la plimbare. Când ești părinte de copii mici totul s-a mulează după ei, abia seara după ce adorm poti respira liniștit că ai ajuns cu bine la finalul unei alte zile. Dar am profitat din plin de Corsica și în această ultimă vacanță, doar că am făcut-o un pic diferit.  

Nu am hoinărit prea mult, dar ne-am bucurat atât cât am putut de regiunea pe care am ales-o ca destinație, Balagne, o regiune destul de pitorească ca peisaj și foarte potrivită pentru familii cu copii. Ne-am bucurat de plajă aproape zi de zi, dar nu plajă din aceea pe șezlong cititind în tihnă dintr-o carte cu un cocteil în dreapta. Ha-ha, cum o mai fi? Ci plajă de părinți, cu stat în fund, de preferință direct pe nisip și pe jumate în apă. Bronzul a fost cam neuniform, dar hei, ce contează când copilul se bălăceste bucuros și încropește entuziasmat castele de nisip. Am săpat zilnic cu rândul piscine, lacuri, cazemate, am dat mâncare la pești, strângându-i pe toți în jur, ne-am bălăcit pe apucate. Nu am explorat multe plaje precum făceam în trecut, deși Balagne este o regiune ofertantă, am preferat confortul plajei de langă cazare, cu nisip și apă puțin adâncă la mal, mai ales că era accesibilă pe jos, criteriu de altfel esențial atunci când am ales cazarea. Eh, de-ați ști câte combinații am făcut ca sa îmi iasa...
  


Joaca in nisip

Într-una din zile am urcat chiar și pe munte, o drumeție pe Valea Restonica, eu cu Daria în port-bebe și Andrei cu Erika în spate în bebe-rucsac. N-am finalizat traseul până la lacul Melo, pe care îl făcusem sprinteni, în doi, în 2015. Dar n-a fost bai. A fost o experiență interesantă atât cât a fost, pentru noi și pentru fete, mai ales dacă ne gândim la omleta apetisantă și brânza brocciu proaspăta, degustate la umbră, la stâna Grotelle. Azorel ar mai fi putut duce la deal, dar noi am decretat că doar de atât suntem capabili. 
  
Degustare de produse locale la stâna Grotelle


Valea Restonica




Ne-am și plimbat chiar prin împrejurimile satului Lumio, unde am fost cazați, în general pe seara, după siesta fetelor, dar nu până târziu, vă dați seama, dacă ora de somn este depășită nimeni nu mai are tihnă. Ne-am plimbat și am luat cina de vreo două ori la Calvi, capitala regiunii Balagne, un orăsel-port foarte drăgut și plin de viață, care parcă vibra cu toate casele sale colorate și străduțele înguste seara, când formațiile locale cântau muzică corsicană în vechiul port și lumea dansa pe stradă. Erika a adorat asta! 


Satul Lumio

Orasul Calvi

In port la Calvi

Tot in port la Calvi

Ne-am plimbat pe strădute înguste și la Algajola, o stațiune turistică unde în prima zi am oprit la întâmplare să mâncăm și de care ne-am indrăgostit pe loc. Am găsit o terasă chiar pe plajă, unde ni s-a oferit o masă la umbra unui pin, în timp ce în față se întindea marea de un turcoaz ireal. Am descoperit ulterior și alte localuri, obligatoriu pe malul mării, am încercat alte variante de supă de pește, de pește fript cu legume și mai ales combinații de înghețate bune rău, vedete incontestabile la Algajola. 


 Algajola, un sat-statiune foarte simpatic


 Apus de soare pe plaja la Algajola


 Langusta, tot la Algajola


Într-o seară am făcut și o incursiune și prin satele de la munte, toate cocoțate pe versanți. Lavatoggio, Cateri, Sant Antonino... Le-am admirat din mașină, desigur, pe drum până la destinnatia finală - Pigna, un sat spânzurat deasupra hăului, unde printre casele blonde cu obloane albastre se strecurau străzi înguste de piatră. Nu știu pentru alții cum este, dar să oprești, să dai copii jos din scauneele auto, să-i urci la loc, să-i prinzi în centuri și să pleci din nou, repetandt operațiunea, nu este chiar ideal. La Pigna, după o scurtă plimbare ne-am oprit la un restaurant rustic într-o curte, un fel de bar de tapas locale, mese de lemn la umbră unor bolte, ce oferea o priveliște faină asupra golfului. Desigur, apusul este momentul perfect să mergi. Sunt foarte child friendly, i-au oferit Erikai o cărticică de colorat împă cu un set mic de culori, ceea ce a ținut-o ocupată. O vreme!
  
 Vedere spre Algajola din satul Pigna


 Pe stradutele din Pigna



Un local foarte dragut, Casarella, la Pigna 

Am cinat pe plajă de câteva ori, sub formă de picnic, să ne putem bucura cât mai mult de mare fără să întârziem masa de seară. A fost tare fain căci seara plaja era aproape toată a noastră. Mai greu să-i explici Erikai că e cam rece seara pentru scăldat. Însă de departe cea mai deosebită experiență a fost cina pe plajă la restaurantul Mata Hari, chiar de ziua mea de nume, de Sfanta Maria (da, printre cele trei prenume pe care le am este si Maria :p) la un restaurant foarte sic. Nu cinezi chiar  cu picioarele in apa si nici nu este prea romantic cu un copil brațe si altul jucându-se in nisip pe sub masa, dar a mers si așa caci preparatele au fost delicioase, servite într-un  fel, iar atmosfera de pe plaja la apus de soare a meritat toți banii.  
  
Apus de soare pe micuta plaja de la Lumio


Un alt local foarte dragut, Mata Hari, la Lumio



Picnic pe plaja

As fi avut  alte locuri de vazut, dar le-am lăsat pe  viitoare. Nu-mi pare rau, fost frumos așa cum  fost, nu cred  mi-as fi dorit  fie altfel. Se pare  fiecare  vizita in Corsica este interesanta in  felul ei nu doar datorită experiențelor, ci felului  care le simțim si le trăim. 

Despre Corsica la prima înfățișare (septembrie 2014) citiți AICI
Despre Corsica la a doua înfățișare (mai 2015) cititi AICI
Despre Corsica la a treia înfățișare (septembrie 2015) citiți AICI


Citeste si:


Share this:

Despre autoare

Sunt Larisa, născută în București, cu domiciliul actual în Franța, pe Valea Loarei. Pasionată de natură, fotografie, călătorii, bucate și vinuri bune, pe blogullarisei.com scriu despre experiențele și viața de român în Franța, despre regiunea în care locuiesc, despre locurile interesante pe care le vizitez, mai aproape sau mai departe de casăl, despre hobby-urile și activitătile din timpul liber.

2 commentaires:

  1. Buna Larisa,

    Te citesc de ani buni, insa nu prea comentez de obicei.
    M-am bucurat mult ca am gasit atatea articole scrise in ultima vreme...tot e buna la ceva izolarea, nu?
    Fetitele voastre sunt minunate, atat de mari deja...ma bucur ca sunteti bine si sanatosi, eu vreau sa cred ca la un moment dat totul va fi bine, daca avem rabdare si multa grija sper sa uitam oarecum de perioada grea prin care trecem.
    Sper ca nu te vei opri din scris pe blog, esti tare talentata si ar fi pacat sa nu ne bucuri cu articolele tale.
    In 2 zile iesim si noi din izolare, abia astept, tanjesc dupa natura si aer curat.

    Pe curand,
    Mirela, Cluj Napoca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru comentariu, Mirela și pentru cuvintele frumoase!
      Da, e buna și izolarea la ceva. Și eu ma bucur ca m-am reapucat de blog, îmi lipsea dar in același timp mi-era greu sa reiau scrisul. O sa încerc sa ma țin de treaba :).
      Multă sănătate și vouă la Cluj și curaj pentru ieșirea din izolare! Sa speram ca va fi bine. Noi am ieșit luni, pe 11, dar anumite restricții se păstrează încă. Au reînceput și grădinițele, urmează creșele. Nu știm cum va fi, dar cred ca respectând niște reguli va fi bine.

      Ștergere