Postari din categoria CASTELE
Cum să mergi la o vizită de cramă cu degustare de vinuri împreună cu un copil de un an jumate? Păi cum să nu? Îl pui într-un sistem de purtare și îți vezi liniștit de treabă. Există viață și după copii, hobby-urile și activitătile noastre sunt aceleași, ele doar se adaptează făcandu-i loc și celui mic. Pentru că a o lăsa pe Erika cu cineva să putem profita nu prea functionează la noi, nu numai pentru că nu avem cu cine, dar mai ales pentru că nu rezonăm cu soluția aceasta, intenția fiind să integrăm copilul în viața noastră nu să îl punem deoparte. În fine, ce voiam să vă povestesc de fapt este că de curând am fost toți trei la o vizită cu degustare pe domeniul Valmer și ne-a plăcut la nebunie. Nici nu știu ce m-a încântat mai tare... Să fi fost oare vinurile fine? Ori grădinile renascentiste amenajate în terase ce oferă o perspectivă deschisă spre valea râului Brenne? Sau poate ambianța plăcută și poveștile din cramă care a înseninat acea zi mohorată când ne-am nimerit la castel? Câte puțin din fiecare cred, ceea ce a transformat vizita cu degustare de pe domeniul Valmer într-o experiență inedită.  
  

Unul dintre lucrurile interesante legate de traiul în Touraine este acela că sacul cu castele este fără fund, practic întotdeauna se găsește câte un castel nou, nevizitat, numai bun de descoperit. Castelele sunt, precum bine știe oricine, elementul definitoriu al Văii Loarei. Multe, diferite, mari sau mici, publice sau private, ele răsar de te miri unde și se ascund unde nici nu te aștepți, dând farmec câmpurilor ușor valonate ce mărginesc bătranul fluviu regal. E și păcat, zic eu, să stai aici și să nu vrei să le cunoști. Nu la grămadă, ci pe rând, ca pe o prăjitura fină pe care o degusti încet, vrând să te bucuri cât mai mult de gustul ei divin de dulceag. Astfel, pentru ziua de Paște Catolic am ales Castelul Montpoupon.

Dincolo de cărările bătute, Valea Loarei ascunde și monumente mai mici și necunoscute, adesea private, dar care dau pe-afară de elemente excepționale, adevărate comori pitite printre colinele modeste din Touraine. Este și cazul castelului Montpoupon. Demult nu mai vizitasem un castel care să îmi placă așa de tare. Credeam că, după ce am văzut marile castele ale Loarei, nu voi mai găsi ceva special și autentic, care să mă lase mută de uimire în fața lui. Dar a făcut-o Montpoupon, un castel care mi-a depăsit toate așteptările.

franta valea loarei castelul montpoupon


Zilele trecute am făcut o vizită fulger cu Erika la Castelul Amboise. Cu toate că mă gândeam să merg cu ea într-o zi să vedem brazii împodobiti, vizita a venit pe negândite, nu o aveam în plan chiar în ziua aceea. Dar fiindcă eram prin centru și aveam două ore la dispoziție până ce îl recuperam pe Azorel de la toaletat, am zis să profitam pentru a vedea castelul decorat de Crăciun. În plus, era o zi foarte plăcută, însorita și călduță, astfel că o plimbare prin grădini, cu vedere deschisă asupra Loarei și a întregului oraș, pica la țanc.

amboise franta valea loarei
Vacanțele noastre nu-s niciodată suficient de lungi pentru a cuprinde tot ce ne dorim să vizităm, nu-i așa? Când ajungi pe Valea Loarei și trebuie să alegi cateva castele într-un un interval relativ scurt, cel mai probabil castelele mai mici și mai necunoscute nu își vor găsi loc în excursiile zilnice. Tentațiile sunt multe, marile obiective turistice constituind pentru majoritatea capul de listă. Nu-i rău. Nu-i nici bine. Sunt o mulțime de castele neștiute au povești fascinante de spus. Dar până la urmă fiecare știe, sau ar trebui să știe, ce vrea să vizitze, în funcție de preferințele și de interesele personale, nu  în funcție de ce trebuie, sau de ce a vizitat unul sau altul. Insă dacă aveți dispoziția pentru ceva autentic si mai puțin turistic, ori  vreți să ocoliți, chiar și pentru câteva ore, cărările bătute ale Văii Loarei, iată câteva recomandări: 

Citeste si:


Lista tuturor castelelor de pe Valea Loarei
Castelele vizitate de mine pe Valea Loarei
Cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei
10 altfel de activitati de facut la castelele de pe Valea Loarei

Clos-Lucé, conacul lui Leonardo DaVinci 

  
Clos-Lucé ar trebui vizitat de toți care ajung pe Valea Loarei, după părerea mea. Situat chiar în centrul orașului Amboise, conacul este locul unde Leonardo DaVinci și-a trăit ultimii ani din viată, pictând, lucrând la miile de pasiuni pe care le avea și locul unde își dă sufletul, in 1518, s-ar zice că în brațele regelui François I, care plângea la căpătaiul lui. Clos-Lucé este mai mult decât un conac, este mai degrabă un muzeu, un loc de interpretare, de cunoaștere și descoperire a universului lui Leonardo DaVinci. Nu este foarte mare, dar este foarte șic, arhitectura fațadei este foarte elegantă, interiorul arată foarte bine, mobilierul este foarte bine conservat, iar parcul ce-l inconjoară, tainic și umbros, cu o varietate mare de plante, arbori înalți și cărări ce șerpuiesc printre ei, este de-a dreptul fascinant. 

cele mai frumoase castele de pe valea loarei
conacul Clos-Lucé (Amboise)

Despre vizitele mele la Clos-Lucé v-am povestit AICI.

Cea mai bună perioadă să surprinzi toamna, în toată măreția ei, pe Valea Loarei este sfârșitul lui octombrie, chiar și începutul lui noiembrie. Știam asta din anii trecuți, nu degeaba aniversez a șasea toamnă în Touraine. Natura este splendidă în această perioadă la malul Loarei, peisajele sunt colorate în cele mai plăcute și calde nuanțe de roșu și galben, parcurile sunt ca niște oaze de relaxare, numai bune pentru plimbare în zilele călduțe, grădinile castelelor sunt ravisante, iar lumina, acea lumină unică, încadrează totul ca într-un tablou pictat cu măiestrie.  

Cum anul trecut nu m-am putut bucura de toamnă din cauza problemelor de sănătate din ultimul trimestru de sarcină, anul acesta mi-am propus să profit și să petrec cât mai mult timp afară cu Erika, fie în grădină, fie în oraș. Ca să nu mai zic că toamna de anul acesta a fost mai mult decât prietenoasă cu noi, locuitorii din Touraine, așa căldură nu mi-a mai fost dat să simt, am stat în tricou cel mai adesea. Și pentru că visam la o plimbare printr-o grădină remarcabilă, gătită în haine de toamnă, am poposit într-una din zilele cu soare la conacul Clos-Lucé, chiar aici, în ușa casei, la Amboise. 




Atunci când am vizitat castelul Islette trecuse foarte multă vreme de când nu mai vizitasem un castel nou în regiune. Fusesem în vară la Villandry dar nu se pune, nici nu mai știu la a câta plimbare prin grădinile sale eram. Deși este un castel mai mic și nu atât de cunoscut precum “greii” Văii Loarei, pusesem ochii pe el de multă vreme, nu știu dacă arhitectura ruptă parcă dintr-o poveste a copilăriei a fost cauza, sau poate faptul că acest castel se leagă pe undeva de viața lui Auguste Rodin. Știu doar că de mult voiam să merg într-acolo. Iar coincidența a făcut ca vizita să cadă chiar de ziua mea, sau mai bine zis o zi după, așa că am luat ieșirea la castelul Islette ca pe o plimbare agreabilă în patru, pentru cei... 34 de ani împliniți 😱-când Dumnezeule or fi trecut ei? 


Când am mers la Villandry, la sfarsit de august, nu mai vizitasem un castel de aproape un an, de când fusesem în septembrie trecut, cu Erika în burtică, la micuțul Gaillard. Nu știu exact de ce am lăsat să treacă atâta timp, poate din cauza problemelor din ultimul trimestru de sarcină, oboselii din primele luni de proaspătă mămică, lipsei de dispoziție pentru astfel de ieșiri din ultima vreme, preferându-le mai degrabă pe cele simple prin oraș sau în parc... În fine, treaba nu avea cum să continue așa și profitând de vizita prietenilor din țară, care și-au exprimat dorința expresă de a revizita acest castel minunat, iată că l-am revizitat și noi. 
  


Străjuit de o parte de castel, ca un stăpân absolut al locului și de alta de Loara, ce-și duce apele nepăsătoare la vale, se spune despre orășelul Amboise că este locul unde a pătruns pentru prima dată curentul Renașterii pe meleaguri franceze, odată cu campaniile militare duse de regii Franței pentru cucerirea unor teritorii din Italia. Impresionați de măreția vilelor și palatelor italiene, dar mai ales de splendoarea grădinilor, aceștia s-au întors se pare nu numai cu prada de război, ci și numeroși meșteri, artizani, peisagiști sau arhitecți care să transpună frumusețea acelor locuri la malul bătrânului fluviu regal. Și n-au făcut rău deloc, pentru că moștenirea culturală pe care au lăsat-o în urmă este impresionantă, Amboise bucurându-se astăzi de un patrimoniu excepțional. 
  

Despe castelul Chaumont-sur-Loire, unul dintre cele mai frumoase și vizitate castele de pe Valea Loarei, nu am ce să vă spun astăzi mai mult decât v-am spus cu ocazia vizitei anterioare, decât că a fost o plimbare frumoasă într-o zi de vară în compania mamei, care se află în această perioadă la noi. Dar vă pot arăta o serie de poze de care sunt un pic mândră nu pentru că ar fi extraordinare, ci pentru că sunt printre puținele pe care le-am făcut anul ăsta și primele după vreo 3 luni în care aparatul meu foto a șomat la timp plin. Mda, exceptând câteva momente imortalizate cu telefonul, gen moacele noastre alături de diverse persoane și în diverse ipostaze, fotografiatul nu s-a numărat printre activitățile preferate din ultima perioadă, culmea! Însă vizita la Chaumont nu putea trece chiar nemarcată… 




Al doilea castel la care am poposit în duminica Paștelui Catolic a fost Fougères-sur-Bièvre. L-am ales în primul rând pentru că m-a fascinat imaginea sa, atât de medievală, dar și pentru că se afla în drumul nostru dintre casă și Troussay, celălalt castel vizat. Tocmai din acest motiv plănuiam să-l vedem primul, dar fiindcă am plecat cam târziu de acasă și pentru că mai aveam și alte puncte pe ordinea zilei, gen un salon de antichități și o degustare de vinuri l-am lăsat la final în cazul în care mai rămânea timp. Și chiar a mai rămas, deși nu mă gândeam. Salonul de antichități a fost parcurs rapid, mai ales că era mic iar prețurile se situau cu mult peste bugetu nostru (o să vă povestesc altădată despre interesul pentru mobilierul de epocă și piețele de vechituri), iar la vinuri am zis pas pentru că nu prea mâncasem și n-ar fi alunecat tocmai bine. Iar cum acasă era prea devreme să ne întoarcem ne-am oprit până la urmă și la Fougères-sur-Bièvre.  




Cred că a devenit o tradiție ca în fiecare an de Paștele Catolic să mai vizităm un castel. Sau două, după caz. Anul acesta din păcate sărbătoarea a căzut cam devreme pentru plimbări în regiune, de regulă dăm startul după prima decadă a lui aprilie. În plus, nici vremea nu se anunța foarte prietenoasă pentru weekendul cu pricina, dar într-un fina am zis că ce-o fi o fi, o mică ieșire nu strică, nici măcar pe ploaie. N-a plouat până la urmă, nici prea cald n-a fost, însă am găsit două castele apropiate unul de altul, taman potrivite acestui început timid de primăvară. De ce tocmai ele, nici eu nu stiu… N-am dat cu banul, nici departe n-am fost, din când în când îmi mai arunc ochii pe listă și mai înfig așa, după cum mi se nazare, una-două piuneze, de genul ce să fie, ce să fie…. Să fieeee…. Troussay și Fougères-sur-Bièvre. Vremea marilor castele s-a dus demult, mi-au rămas o mulțime din cele mai mici și necunoscute. Dar nu-i rău nici așa, de multe ori se întâmplă ca și astfel de locații să aibe povești interesante de spus.



Dincolo de vizitele clasice, pe care mulți turiști le fac individual, castelele de pe Valea Loarei propun și altfel de activități atât călătorilor, dar și persoanelor care locuiesc în regiune, o strategie interesantă menită să atragă cât mai mulți vizitatori. Fie că este vorba despre activități de agrement în aer liber sau de diverse evenimente culturale, este bine ca atunci când vă plănuiți o excursie pe Valea Loarei să vă informați și cu privire la acestea. Nici nu este prea greu, site-urile castelelor vă stau la dispoziție cu o agendă anuală variată, nu vă rămâne decât să aruncați o privire pe internet. 


Citeste si:


Lista tuturor castelelor de pe Valea Loarei
Castelele vizitate de mine pe Valea Loarei
Cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei
10 castele mai putin cunoscute pe Valea Loarei

Iată cam care ar fi acestea:

1. Vizite ghidate


Pe lângă vizitele individuale, pe cont propriu, mai toate castelele propun vizite ghidate, de grup. La majoritatea castelelor vizitele ghidate sunt incluse în bilet și se desfăsoară în mai multe limbi de circulație internațională, totul este să vă informați pe site-ul internet despre ora la care începe turul în limba dorită și să vă organizați astfel încât să ajungeți acolo în acel interval al zilei. Ghizii sunt de regulă foarte bine pregătiți și pasionați de ceea ce fac, iar genul acesta de vizite vă pot ajuta să aflați o mulțime de informații interesante, mai ales picanterii pe care broșurile turistice nu le conțin. Tot un fel de vizite ghidate sunt și vizitele cu audio-ghid, un dispozitiv electronic disponibil în mai multe limbi, la care, tastând numărul sălii în care te afli, vei putea asculta informații despre aceasta, sau, mai nou, vizitele cu tabletele inteligente care oferă, pe lângă informații, imagini 3D ce reconstituie ambianța și modul de viață la curte din Evul Mediu (de exemplu vizita cu Histopad Chambord).   

Ce castele să vizitez într-o excursie pe Valea Loarei? se întreabă multe persoane care ajung în regiunea aceasta. Care sunt cele mai frumoase, care sunt cele mai mari și importante, care merită, care nu, în ce ordine să le aranjăm astfel încât să cuprindem cât mai mult din farmecul acestei grădini a regilor Franței? Ușor de zis, greu de făcut. Sunt atât de multe castele, mai mari mai mici, mai cunoscute sau mai puțin cunoscute, că este foarte greu de ales pentru o vacanță de câteva zile. Eu personal aș împarți castele de pe Valea Loarei 3 categorii: prima ar cuprinde marile castele ale Loarei, cele mai cunoscute și vizitate, a doua castelele mai mici și mai necunoscute publicului larg, dar unele la fel de frumoase și cu povești captivante de împărtășit celor ce le calcă pragul, în timp ce în a treia categorie aș îndesa proprietățile private sau de stat, transformate în hoteluri, restaurante, muzee, etc, castele care nu sunt deschise spre vizitare, dar se pot admira din exterior, sau la anumite ocazii. Astăzi aș vrea să vă vorbesc despre prima categorie, pentru că - nu-i așa? - ea este cea care interesează pe cei care își plănuiesc o excursie în regiune. 

Citeste si:



Așa că iată care ar fi marile castele ale Loarei: 


Chambord

 
De ce? Pentru că este cel mai complex, impunător, grandios castel de pe Valea Loarei și al doilea castel că mărime al Franței după Versailles, nu degeaba a fost clasat de UNESCO pe lista patrimoniului mondial cu mult înainte (anul 1981) decât restul văii Loarei (anul 2000).
 
Pont: Pe domeniul imens al castelului Chambord se pot face foarte multe activităti, în afară de vizitarea colosului: plimbări în trăsură, cu barca pe canale, drumeții prin pădure pe jos sau cu bicicleta. În plus, vizitarea vastului domeniu Chambord, ce se întinde pe aprox. 5400 ha și cuprinde (pe lângă castel) satul, fermele, terenurile și pădurile din jur, este gratuit
ă.
 
O curiozitate: În ciuda proporțiilor sale uriașe, se pare că Chambord n-a servit decât ca o casă de vacantă regelui grandoman François I, acesta petrecând aici scurte sejururi la fiecare 2 ani pentru partide de vanătoare.
 
Minusuri: In ciuda proportiilor, interiorul de la Chambord nu este chiar unul dintre cele mai bogate de pe Valea Loarei.
Intrucât Casa Regală avea și alte proprietăti, la vremea aceea regii se deplasau de la un castel la altul cu tot mobilierul, tapițeriile și obiectele de artă, ceea ce explică astăzi goliciunea partială din interiorul castelului. Apoi, în lipsa unui plan detaliat (eu am primit unul succint la intrare), traseul prin interior s-ar putea să devină un pic haotic, să vă pierdeți și să ratați anumite camere, castelul fiind extrem de complex conceput. Turul ghidat este cu plată.
  

cele mai frumoase castele valea loarei franta


După prânzul și plimbarea prin centrul istoric din Loches am purces la vizita cetății. Cité Royale de Loches este instalată pe un pinten stâncos ce domină orașul și întreaga vale a râului Indre, afuent al Loarei. A fost fortificată în Evul-Mediu timpuriu, construcția sa a evoluat lent pe durata mai multor ani, astăzi numărându-se printre cele mai bine conservate vestigii din regiunea Centre-Val de Loire. Fortăreața este una complexă și se compune din patru edificii semnificative: Porte Royale, poarta regală, singura cale de acces în interior, un Château-Fort, castel fortificat cu un impresionant donjon, o impunătoare biserică, Saint-Ours și ceea ce se cheamă Logis Royal, încăperile regale. Acestora li se adaugă zidul strașnic de apărare, care înconjoară cetatea și însumează aproximativ 2 km, plus o serie de case tradiționale, reședințe ale nobilimii epocii, foarte bine conservate și încă locuite.



Poziția strategică și ușor de apărat de la Loches a fost ochită din cele mai vechi timpuri, romanii fiind de fapt cei care au construit primele fortificații. Insă abia în 1249 Louis al IX-lea include Loches în patrimoniul regal, urmând ca mai târziu, în secolul XV, Charles al VII-lea sa locuiască perioade destul de lungi în oraș.
 

Dacă în articolul trecut v-am vorbit despre Castelul Chambord, inspirat -se crede- din planurile lui Leonardo DaVinci, iată că a venit vremea să-i facem o vizită și bătrânului artist și inventator la conacul Clos-Lucé. Doar suntem vecini, aici la Amboise.
 
Conacul Cloux, numit mai târziu Clos-Lucé, a fost ridicat în anul 1471 pe fundațiile unei vechi fortărețe mediavale. Intră în posesia regilor Franței în 1490, când regele Charles al VIII-lea îl cumpără, iar printre personalitățile care l-au locuit se numără Louise de Savoie, mama lui François I și Marguerite de Navarre, sora acestuia. Însă cea mai de seamă personalitate care își pune amprenta pe identitatea conacului rămâne marele geniu italian, Leonardo da Vinci.
  

 amboise valea loarei franta

Prima dată am fost la Chambord în 2011. Ne-am trezit să mergem fix pe 1 ianuarie, probabil încă mahmuri după revelion. Firește că era închis, am profitat doar de o plimbare la minus câteva grade pe vastul domeniu. Am revenit într-o zi mai caldă și foarte însorită de mai a aceluiași an, pe vremea când eram o simplă vizitatoare în Franța, bucurându-mă atunci în voie și de interior. N-am mai fost de atunci, deși nu-i foarte departe de mine, m-am întors însă anul acesta cu mama. Se cerea să îi fac cunoscut și ei cel mai mare castel de pe valea Loarei și al doilea ca mărime din Franța după Versailles. 


N-am fost niciodată pasionată de castelele de pe Valea Loarei și nici nu știam prea multe despre ele înainte să mă mut aici. Dar avându-le la îndemână în acești 4 ani, am încercat să le descopăr și să le cunosc, ajungând astăzi să le îndrăgesc foarte tare.  Sunt sigură că dacă mâine aș fi nevoită să părăsesc această regiune, castelele ar fi primele care mi-ar lipsi...  

Cred că v-am mai spus despre Castelul Amboise că este preferatul meu dintre toate de pe Valea Loarei și asta dinainte să locuiesc la "piciorul" lui, iar principalul motiv care m-a făcut să ajung la concluzia aceasta a fost imaginea pe care o oferă odată ce pășești pe terasele sale. Cred că nici un alt castel din regiune nu oferă o vedere mai panoramică ca Amboise, unde toată Valea Loarei ți se așează la picioare.
 


Selles-sur-Cher nu este nici pe departe unul dintre cele mai vizitate castele ale Loarei, nu este nici foarte promovat de oficiile de turism, astfel că dacă nu cotrobăi tu bine de tot prin internetul ăsta mare, sau prin mai multe ghiduri, s-ar putea nici să nu afli vreodată de el. Dar eu l-am găsit anul trecut, curioasă cum sunt din fire de regiunea care m-a adoptat, așa că l-am pus pe LISTĂ, rămânându-mi doar să aștept ocazia de a ajunge în vizită la el. Iar ocazia a venit anul acesta, în duminica de Paște catolic. Recunosc, Selles-sur-Cher nu se afla pe lista mea scurtă de vizitat, dar fiindcă atunci când am mers la Valençay aveam chef să vizitez două castele, iar acesta se afla fix în drum, am zis că n-ar fi rău să facem o oprire. Ca să nu mai zic că uneori chiar îmi place să mă abat de la castelele cunoscute și să vizitez castele mai mici. Nu de puține ori chiar și acestea au povești interesante de spus. 



De când sunt aici în Franța pot spune că sărbătoresc de două ori Paștele: o dată pe cel catolic, pe care îl simt chiar mai intens dat fiind că sărbătorește toată lumea în jur, unde mai pui că mai este și weekend prelungit și a doua oară pe cel ortodox, care deși e al nostru, dacă n-aș face ouă roșii, parcă nici n-aș ști când trece. E greu să ții o sărbătoare pe care nimeni în jurul tău n-o serbează, dar pe de altă parte nici noi nu ne-am implicat în comunitatea românească de aici, nici nu suntem suficient de religioși ca să participăm la slujbele ortodoxe din Tours. Relația mea cu biserica este în general una incertă, însă nu despre asta vreau să vă vorbesc aici, ci că duminica de Paștele catolic fusei la castelul Valençay.



Valençay se afla de ceva vreme pe lista mea scurtă de vizitat, doar că n-am mai ajuns la el anul trecut. Cum în sezonul rece nu prea rentează să ieși la plimbare pe Valea Loarei, am tot stat cu ochii pe vreme de câteva săptămâni și cum am prins o zi frumoasă i-am zis lui Andrei fraza de care se temea cel mai mult: vezi că duminică mergem să mai vizităm un castel! Glumesc desigur, și lui îi place să meargă, poate nu atât cât îmi place mie, dar unul dintre secretele echilibrului într-un cuplu stă pobabil în împărtășirea pasiunilor: eu merg la pescuit de dragul lui, el vizitează (toate) castelele Loarei de dragul meu. Sună echitabil, nu-i așa? Pentru că s-a lăsat cu două castele într-un final, Selles sur Cher fiind în drum. Ziua era prea frumoasă, iar eu prea avidă de plimbare după o iarnă așa de lungă. 

Dar să începem cu Valençay...
Prin orășelul Blois am trecut de multe ori în drumurile mele spre diverse obiective turistice aflate în partea aceea a Văii Loarei. Am oprit de vreo două ori pe malul drept al fluviului pentru a admira (și fotografia) panorama splendidă asupra orașului, însă niciodată nu m-am încumetat la o vizită adevărată. Nu știu să vă zic de ce, poate și pentru că întotdeauna am considerat că e timp pentru toate și că i-o veni rândul și acestui orășel, cu al lui castel cu tot, într-o zi cu soare. Și uitați că această zi a venit. N-a fost ea una cu soare, dar ce să zic?!... aici nu prea sunt zile cu soare vara, da-păi în mijlocul iernii. 


© Blogul Larisei · THEME BY WATDESIGNEXPRESS