Postari din categoria FESTIVALURI
Nu numai ziua străzile din Amboise sunt pline de viață. Chiar și nopțile, mai ales cele de vară, sunt vibrate la noi în oraș datorită diferitelor evenimente nocturne organizate pentru turiști, dar de care ne bucurăm și noi localnicii, unul dintre ele fiind  Marché à la belle étoile.



Marché à la belle étoile este o piață nocturnă organizată aproape săptămânal la Amboise în iulie și august (zilele diferă de la an la an) începând cu ora 18 până la miezul nopții, fie la piciorul castelului, în Place Michel Debré, fie în Place Saint Denis, scuarul din fața bisericii cu același nume, pe care nu ai cum să o ratezi, este cocoțată pe un deal și vizibilă din tot orașul.  

Piața reunește mai mulți artizani  ce vând o mulțime de obiecte hand-made, frumoase dar destul de costisitoare (bijuterii, obiecte de decor, textile, etc), dar și comercianți cu produse locale (vinuri, brânzeturi, mezelui, cârnați, gemuri, pâine și patiserie, dulciuri, etc). De asemenea la piață sunt și standuri cu mâncare-cârnați, fripturi, fouées, paella, plus alte bunătăți tradiționale sau internaționale-lce se pot lua la pachet sau sunt servite la fața locului-există un loc amenajat cu mese și băncuțe-acompaniate firește de un vin bun sau un pahar de bere rece. Și ca tacâmul să fie complet, atmosfera este animată de muzică cântată live de formații sau artiști locali, de dansuri sau scurte piese de teatru. 

Piața este foarte interesantă și chiar dacă nu este foarte mare, ambianța este foarte însuflețită și veselă. Așa că dacă ajungeți vara pe Valea Loarei nu ezitați să verificați siteul biroului de turism și să va programați vizită la Amboise în ziua cu piața. Anul acesta rămâne doar seara de marți, 29 august. Veți descoperi o fată extrem de plăcută și plină de viață a bătrânului orășel de la malul Loarei. 
  
Știu, vă vorbesc despre piață nocturnă și vă arăt poze făcute ziua! :)) Cum vine asta? Piața începe pe la ora 18 de regulă și cum vara se innopteaza târziu ai mai multe șanse să prinzi piața pe lumină decât pe întuneric. Eu merg cam în jur de 19-20 de exemplu, nu mai târziu. 

Carnati locali cu diverse arome, merg de minune la aperitiv alaturi de o bere sau un vin spumant sec.






Regele si regina sunt printre noi, muritorii de rand! :))




 Pozele sunt din anii trecuți. Am fost și anul acesta de vreo două ori, dar de când cu Erika am început să mă bucur de locuri mai mult cu ochiul liber și mai puțin prin obiectivul camerei foto. Ca să  nu mai zic că ultima dată ploaia ne-a tăiat tot cheful de plimbare. 



S-ar putea sa te intereseze si:


Imediat ce m-am mutat pe Valea Loarei, în 2011😱, am fost curioasă în primă fază să descopăr castelele și orașele, n-am dat prea multă importanță evenimentelor organizate în zonă, gen spectacole, târguri sau festivaluri. Excepție au făcut, așa cum era de așteptat pentru un om curios ajuns în Franța, sindrofiile unde se mănâncă și se bea, sau cele la care am ajuns în mod întâmplător. Însă în ultimii ani au început să mă tenteze și astfel de evenimente, iar cu această ocazie, consultând agendele locale, am constatat că Valea Loarei este destul de ofertantă în acest sens: concerte de muzică clasică sau modernă, spectacole, animații, festivaluri despre plante și natură, evenimente sportive, etc. Toate acestea mi se par foarte interesante pentru noi, localnicii, fiind un prilej bun de petrecere a timpului liber, dar și pentru turiștii ce poposesc în zonă, ajutându-i în cunoașterea și descoperirea acestei regiuni. 
  

Ziceam că nu mai am povești pentru blog? Na că mi-a rămas una nescrisă. Anul trecut pe 1 mai am fost la castelul Chambord, la cea mai mare "brocante", adică cel mai mare târg de obiecte vechi (de vechituri parcă sună ca naiba) din regiune. N-am scris despre acesta la momentul respectiv, nu prea mi-e clar de ce, probabil că a coincis cu perioada când mi s-a cam făcut greață de blog și nu numai de el. Cum așa? Păi cu doar câteva săptămâni înainte de brocanta cu pricina, pe care mi-o programasem conștiincios cu mult timp în urmă, aflasem cu mare bucurie că sunt însărcinată. Iar dacă primele săptămâni de sarcină s-au derulat normal, ei bine începând fix cu acel weekend de 1 mai lucrurile au luat o turnură mai neplăcută, adică a început perioada de grețuri non-stop, care a durat vreo trei luni. Nici acum nu știu ce m-a marcat mai tare în cele nouă luni de sarcină, răul din prima perioadă sau imobilizarea la pat din ultima, amândouă au fost rele dar parcă prima a fost ceva de... neuitat. Și totul s-a întâmplat de la o zi la alta, așa că la Chambord am pornit cu o senzație de vomă de zile mari, probabil din acest motiv aceasta a fost și ultima sindrofie de acest gen la care am participat, cred că și astăzi când aud de târg de vechituri mi se face automat rău.   


Sunt mai multe astfel de târguri aici, "marchés aux puces", "vide-greniers", "salons d'antiquaires" unde se vând de la obiecte de artă, porțelanuri fine sau mobilier veritabil de epocă până la toate nimicurile pe care le are omu' prin pod, haine și încălțăminte, cărți, discuri etc. Față de restul târgurilor de gen, la brocante nu sunt particulari, ci mai degrabă comercianți, oameni care exact cu asta se ocupă, cu cumparatul obiectelor vechi de la unul sau altul și vânzarea lor mai departe. În regiunea mea brocantele sunt foarte populare, majoritatea organizându-se anual, la anumite date fixe și în anumite locații știute. Dintre cele mari ar fi această de la Chambord, care reunește în fiecare an de 1 mai negustori din toată Franța, sau cea din a două zi de Rusalii de la Amboise. Altfel, brocante mai mici se organizează săptămânal prin diverse sate și orașe din Touraine, vreo două chiar în Tours. 

Vine lumea la brocante? Sigur că da. Fiincă ele se țin duminica sau în zile de sărbătoare mușterii sunt o mulțime, fie că își aruncă ochii, fie că vor să cumpere sau caută ceva. De regulă la brocantă nu vii cu un scop, dar sigur printre maldărele de obiecte vei găsi ceva de trebuință. Sau poate chiar cauți ceva, eu la Chambord mi-am caut și găsit la un preț de nimic o supieră pe cinste, astfel ca atunci când am invitați să nu mai aduc oala la masă. Și dacă aș fi avut bani de cheltuit mai erau o mulțime de mărfuri ce-mi făceau cu ochiul, servicii superbe de masă, tacâmuri, pahare, tablouri, piese de mobilier deosebite, textile, dar mai ales moartea mea, veiozele de epocă, zău că mi-aș lua sute dacă aș putea.  

În concluzie, în ciuda grețurilor, fu faină brocanta de la Chambord. Foarte aglomerată ce-i drept, inclusiv la restaurantele de pe domeniu, mi-amintesc că abia am reușit să găsim o masă liberă. N-am mai mers anul acesta, prea înghesuială pentru o ieșire cu Erika, dar voi care ajungeți în vizită pe Valea Loarei în prima zi din mai, aflați ca intrarea e gratuită pe domeniu și merită experiența. În rest, programul târgurilor de obiecte vechi din Franța îl găsiți AICI








N-am fost niciodată pasionată de castelele de pe Valea Loarei și nici nu știam prea multe despre ele înainte să mă mut aici. Dar avându-le la îndemână în acești 4 ani, am încercat să le descopăr și să le cunosc, ajungând astăzi să le îndrăgesc foarte tare.  Sunt sigură că dacă mâine aș fi nevoită să părăsesc această regiune, castelele ar fi primele care mi-ar lipsi...  

Cred că v-am mai spus despre Castelul Amboise că este preferatul meu dintre toate de pe Valea Loarei și asta dinainte să locuiesc la "piciorul" lui, iar principalul motiv care m-a făcut să ajung la concluzia aceasta a fost imaginea pe care o oferă odată ce pășești pe terasele sale. Cred că nici un alt castel din regiune nu oferă o vedere mai panoramică ca Amboise, unde toată Valea Loarei ți se așează la picioare.
 


O piață medievală în centrul orașului, animată cu demonstrații de dansuri renascentiste. Un cortegiu de oameni costumați, țărani, nobili și însuși regele, toată curtea regală traversând podul peste Loara, cu toboșari și steaguri cavalerești, lungind străduțele  înguste cu torțe aprinse până la intrarea în castel unde sunt înmânate cheile orașului. 500 de ani de la încoronarea lui François I, monarhul emblematic al Renașterii, care a lăsat Franței o moștenire neprețuită: castele de pe Valea Loarei. Avanti la Musica, festivalul ce aduce un omagiu bogăției culturii italiene și totodată debutul unui sezon excepțional. Așa a arătat orășelul meu sâmbăta trecută. Vorba cuiva care ne spunea de curând: Voi acolo la Amboise sunteți tot timpul în vacanță! 



În sâmbăta în care am fost la festivalul trandafirilor de la Chedigny am dat o tură și la Vitiloire, festivalul vinurilor Loarei, care se ține anual, în luna mai, în Tours. Clumea este că abia anul acesta, când locuiesc în Amboise, am mers pentru prima dată. Vitiloire este un eveniment în aer liber ce reunește atât producători de vinuri cât și băutori, într-un cadru convivial ce oferă o ocazie numai bună pentru a descoperi vinurile regionale. Și nu sunt puține, credeți-mă pe cuvânt. Pe lângă clasicele degustări, exsta și un village gourmand, adică standuri cu mâncare, o expoziție interesantă de fotografie, cu fotografii din vie evident, conferințe, dezbateri, ateliere de bucătărie și chiar concerte.
  

Faptul că îmi plac vinurile nu mai este nici un secret. Eram pasionată și în țară, mi-am scris și lucrarea de licență pe această temă, însă trebuie să recunosc că acești patru ani în Franța (pff, când oare au trecut?!) mi-au intensificat și cultivat pasiunea. Firește că toate astea n-au picat din senin, am citit, m-am documentat și am ținut să fiu atentă și să învăț de la cei care cunosc. Și slavă Domnului că am avut de unde să învăț! De două lucruri nu duce lipsă Valea Loarei: de castele și de vii. Cu toate acestea, printr-un exces de modestie, sau poate lipsă de comunicare, vinurile bătrânului fluviu nu se bucură de aceeași notorietate ca alte vinuri franțuzești, deși Valea Loarei este a treia regiune viticolă a Franței după Bordeaux și Bourgogne, a doua producătoare de vinuri spumante după Champagne și prima în topul numărului de AOC* albe.
Despre satul Chédigny știam de ceva vreme însă nu-i venise rândul la plimbările mele prin regiune. Citisem despre el că este "satul-grădină", singurul din Franța clasat drept Grădină Remarcabilă, văzusem poze cu trandafirii ce-l invadează pe internet și aflasem că anual, la sfârșit de mai, în localitate se ține chiar un festival în cinstea acestor nobile flori. Nu mai știu exact de ce n-am ajuns în anii trecuți, dar anul acesta mi-am notat evenimentul la loc de cinste în agendă, ultimul lucru care voiam să se întâmple ar fi fost să-l ratez. Așa că sâmbătă 30 mai am plecat cu mic cu mare, cu tot cu Azorel, spre Chédigny. Aflat în departamentul nostru, Indre-et-Loire, nu departe de Amboise și în apropiere de Loches, o parte din drumul până în sat se desfășoară pe o șosea cu o singură bandă pentru ambele sensuri de nu te poți abține să te întrebi dacă nu cumva ai ajuns în fundu' Franței. Dar nu ajunsesem încă acolo, gps-ul ne confirma că suntem pe drumul cel bun, așa că văzându-ne după scurt timp la destinație, am parcat mașina în locul imens amenajat (dar devenit aproape neîncăpător!) și am plecat să descoperim satul cu trandafirii săi. 

În cazul în care nu v-ați făcut încă planurile pentru vacanța de anul acesta, veniți pe Valea Loarei!
 
N-avem munte, n-avem nici mare, dar avem un sezon cultural de excepție, 2015 fiind anul cel mai potrivit să vizitezi această regiune. Iar ca să vă explic de ce, trebuie să ne întoarcem puțin în istorie...
 
25 ianuarie 1515: François I este încoronat rege al Franței în catedrala din Reims. Suveranul are doar 20 de ani dar domnia sa va marca
lumea întreagă, lăsându-i o moștenire emblematică: Castelele de pe Valea Loarei.
 
25 ianuarie 2015: Anul
François I pe Valea Loarei și o serie de evenimente excepționale ce comemorează cei 500 de ani de la încoronarea acestuia. Tot anul Valea Loarei va sărbători această aniversare printr-un sezon cultural spectaculos, ce va permite încă o dată scoterea în evidență a unuia dintre criteriile pentru care această regiune a fost înscrisă pe lista Patrimoniului Mondial de UNESCO: loc important de artă și istorie, peisajul Văii Loarei și mai ales numeroasele sale monumente culturale, ilustrează perfect idealurile Renașterii.  
Nu știu dacă vă mai amintiți vreunii dintre voi, dintre cei care erați pe aici și acum doi ani, despre cum v-am povestitTârgul de Crăciun din Amboise se ține într-un tunel de-al castelului, idee care de altfel mie mi s-a părut super originală și super potrivită cu toată regiunea asta a Loarei. 


Nici nu știu ce mi-a plăcut cel mai mult la sărbătoarea de sâmbăta trecută de la Castelul Villandry... Să fi fost oare parada de costume și măști venețiene? Sau grădinile luminate de mii de lumânări? Poate focul de artificii tras pe ritmuri de muzică renascentistă. Habar nu am, dar cert este că, în ciuda vremii destul de neprietenoase, Noaptea Celor o Mie de Focuri  a fost unul dintre cele mai faine festivaluri la care am participat în acești trei ani pe Valea Loarei.



Acum ceva vreme mi-a ajuns întâmplător în mâini un pliant despre Festivalul Grădinilor de la castelul Chaumont sur Loire. Inițial mi-a sunat foarte tentant, pentru că îmi plac la nebunie grădinile și chiar eram curioasă să văd cu ce mă uimesc arhitecții peisagiști, dar când am văzut că este vorba despre grădini contemporane, ceva mai abstracte, tentația parcă a mai scăzut în intensitate. Nu mă pricep prea tare la stiluri de grădini, sau îmbinări armonioase de plante, dar îmi place să le admir cu minimele mele cunoștințe și simț de frumos ori de câte ori am ocazia, deși recunosc că arta modernă a amenajării lor nu este chiar pe înțelesul meu.

Am așa multe idei de articole pentru blog în ultima vreme, încât nu mai știu ce să fac cu ele. Cu ideile, că articolele nu-s gata. Dacă săptămâna trecută mă plângeam că nu mai știu despre ce să scriu, acum m-au lovit atâtea subiecte, de nu știu cu ce să încep și uite-așa, sunt sigură că iar sfârșesc prin a nu scrie nimic. Cel puțin am făcut un pas, am scris titlurile...conținutul...eh, mai încolo, când n-o mai fi de actualitate și firește va rămâne nescris. Nu știu voi cum sunteți, dar mie îmi vin ideile exact când nu sunt la calculator. Încerc eu să le notez în minte, ba chiar aduc leptopul cu mine în pat seara (asta când nu aduc aparatul foto să-i studiez setările!), dar ale naibii idei, fug așa repede. Cred că-mi iau un reportofon, ceva... Oricum, nu despre cum mă chinuie (sau mai bine zis nu mă chinuie!) pe minte talentul literar vreau să vorbesc aici, ci despre un subiect de maximă actualitate, târgurile de Crăciun.  


Tours. Weekendul ce tocmai a trecut. 18-19 grade! Nor. Ploaie. Geacă, pulovăr, pantofi! Suuuper vară! Cam așa a stat treaba pe aici. Am vorbit la telefon cu o prietenă din București și ce credeți? Că ea se plângea de căldură. O da! Căldură! Oare cum o fi să mori de cald vara?! Nu prea mai știu cum este... Cu toate astea, vremea nu a împiedicat tot orașul să sărbătorească vineri Ziua Muzicii. Ce este asta? Păi... odată cu solstițiul de vară, în cea mai scurtă noapte din an, toată lumea iese pe stradă, cântă și dansează. Concerte mai mari sau mai mici, spectacole, scene improvizate, gălăgie, agitație, veselie, boxe la maxim, sărbătoare în toată regula, nu glumă.

În fiecare an, în Tours, în prima săptămână din mai, se organizează La Foire de Tours. Ce este ăsta o să mă întrebați. Este un târg, unde vreo 700 de negustori își expun si vând mărfurile. Găsești de toate: de la chestii artizanale, mobilier, mașini, ustensile pentru grădinărit, până la oferte turistice, haine și cosmetice. Dar nu astea sunt importante. Nu pentru ele merge francezu' la târg.  Motivul principal, pentru care toată populația Tours-ului și a întregii regiuni merge la foire, este celebrul Village Gastronomique, sau mai pe românește: locul unde se mănâncă și se bea


Nu prea am mai scris în ultima vreme, dar cum se apropie Crăciunul, am tot avut diverse lucruri de făcut, de aranjat, de pregătit. Joi, înainte de apocalipsă, a venit Moș Crăciun. Cred voia să fie sigur că îmi primesc cadoul, în caz că profețiile se adevereau! Și a avut dreptate, mi-ar fi părut rău să vină sfârșitul lumii și să nu apuc să-l deschid, având în vedere că sub brad era un aparat foto nou-nouț, un Nikon D7000. Adevărul este că la cât de pasionat de fotografie este și Mosu', până și el cred ardea de nerăbdare să vadă ce-i poate pielea cadoului! Abia aștept acum să se mai liniștească apele cu pregătirile de Crăciun și să ies la fotografiat!  

Amboise Valea Loarei Franta
Iată că veni târgul de Crăciun și la mine în oraș. Târgul cu căsuțe, beculețe, brăduți, atât de așteptat și în jurul căruia se face vâlvă. Tot poporul e acolo. Dacă nu găsești omu' acasă sigur e la târg. Totul a fost pregătit din vreme chiar. Montară francezii luminile din octombrie. Mă și speriasem, credeam că le și aprind tot atunci, dar se pare că m-am înșelat. La puțin timp au venit și căsuțele, iar pe 24 noiembrie s-a dat și drumul la distracție.



Dimineata cand m-am trezit era soare si frumos afara. Am lasat temele la franceza pentru dupa-amiaza si am zis ca trebuie sa ies la o plimbare. Da, am teme si merg la scoala :))! Zilele astea nu prea a fost asa cald pe la mine, dimpotriva, chiar a fost rece si in plus a cam plouat. Asa ca azi cand am vazut senin, am si zbughit-o afara. L-am luat si pe Azorica cu mine, fireste, desi cu el pe strada tre' sa fii cu ochii in patru tot timpul. Se sperie de zgomote, face miscari bruste, se smuceste, te trage, nu este inca obisnuit cu aglomeratia. Dar tocmai asta este si ideea, sa se invete.  


© Blogul Larisei · THEME BY WATDESIGNEXPRESS