Postari din categoria PARCURI SI GRADINI
Cum să mergi la o vizită de cramă cu degustare de vinuri împreună cu un copil de un an jumate? Păi cum să nu? Îl pui într-un sistem de purtare și îți vezi liniștit de treabă. Există viață și după copii, hobby-urile și activitătile noastre sunt aceleași, ele doar se adaptează făcandu-i loc și celui mic. Pentru că a o lăsa pe Erika cu cineva să putem profita nu prea functionează la noi, nu numai pentru că nu avem cu cine, dar mai ales pentru că nu rezonăm cu soluția aceasta, intenția fiind să integrăm copilul în viața noastră nu să îl punem deoparte. În fine, ce voiam să vă povestesc de fapt este că de curând am fost toți trei la o vizită cu degustare pe domeniul Valmer și ne-a plăcut la nebunie. Nici nu știu ce m-a încântat mai tare... Să fi fost oare vinurile fine? Ori grădinile renascentiste amenajate în terase ce oferă o perspectivă deschisă spre valea râului Brenne? Sau poate ambianța plăcută și poveștile din cramă care a înseninat acea zi mohorată când ne-am nimerit la castel? Câte puțin din fiecare cred, ceea ce a transformat vizita cu degustare de pe domeniul Valmer într-o experiență inedită.  
  

Deși reputată pentru castelele sale, Valea Loarei este și un paradis al grădinilor remarcabile, nu degeaba numele dat provinciei istorice Touraine este le jardin de la France, grădina Franței. E drept că majoritatea grădinilor se leagă indisolubil de castele, însă sunt și altele în afara acestora care merită un popas. Așa că dacă ți-ai propus o vacanță pe Valea Loarei trece pe listă și câteva grădini, vei fi surprins de frumusețea lor. Firește că nici eu care locuiesc la malul  Loarei de 6 ani nu le-am văzut pe toate, dar mi-am făcut o idee cât să-mi permită, zic eu, să fac câteva recomandări.  
  

Cea mai bună perioadă să surprinzi toamna, în toată măreția ei, pe Valea Loarei este sfârșitul lui octombrie, chiar și începutul lui noiembrie. Știam asta din anii trecuți, nu degeaba aniversez a șasea toamnă în Touraine. Natura este splendidă în această perioadă la malul Loarei, peisajele sunt colorate în cele mai plăcute și calde nuanțe de roșu și galben, parcurile sunt ca niște oaze de relaxare, numai bune pentru plimbare în zilele călduțe, grădinile castelelor sunt ravisante, iar lumina, acea lumină unică, încadrează totul ca într-un tablou pictat cu măiestrie.  

Cum anul trecut nu m-am putut bucura de toamnă din cauza problemelor de sănătate din ultimul trimestru de sarcină, anul acesta mi-am propus să profit și să petrec cât mai mult timp afară cu Erika, fie în grădină, fie în oraș. Ca să nu mai zic că toamna de anul acesta a fost mai mult decât prietenoasă cu noi, locuitorii din Touraine, așa căldură nu mi-a mai fost dat să simt, am stat în tricou cel mai adesea. Și pentru că visam la o plimbare printr-o grădină remarcabilă, gătită în haine de toamnă, am poposit într-una din zilele cu soare la conacul Clos-Lucé, chiar aici, în ușa casei, la Amboise. 




Iată-ne și în a doua zi de noiembrie, încă o lună și va fi iarnă de-a binelea. Anul acesta n-am mai petrecut de Halloween, copiii n-au mai sunat la ușă și nici n-am cioplit dovleac deși intenționam inițial. Toamna asta cu totul a fost una ceva mai atipică pentru mine, în special ultima lună pe care mi-am petrecut-o numai lângă casă, ieșirile rezumându-se doar la o gură de aer proaspăt pe terasă sau plimbări prin grădină, bine că am o curte mare cel puțin. N-a fost chiar așa de groaznic precum sună sau precum mi-am imaginat că o să fie, n-a fost desigur nici ideal, dar asta este situația, mă bucur totuși că sunt acasă, că suntem sănătoase amândouă și mai ales că stau bine cu mintea, n-am luat-o încă (total) pe arătură. Mult a fost puțin a rămas, dar recunosc că tare m-ar fi încântat câteva ieșiri de toamnă prin regiune și mai cu seamă pe la vreun castel. N-au fost să fie până acum, poate că de aceea mă simt ușor nostalgică în ultima vreme și mă gândesc cu drag la episoade din trecut, unele mai apropiate, ca plajele din Corsica, altele îndepărtate și de-a dreptul bizare, ca merdenelele uleioase și bune de la patiseria ascunsă pe șoseaua Iancului, habar nu am cum și de unde apar, schimbările astea hormonale probabil, bată-le vina! Însă cel mai adesea mi-e dor de orășelul meu Tours, ce aș mai fi bătut străduțele lui în lung și-n lat dacă aș fi avut dezlegare de la medic. Mă gândesc cu jind la o bere, fie ea și fără alcool și la o masă bună în centrul istoric, ori la o sesiune de shopping prin paradisul magazinelor de pe rue Nationale, dar mai ales la draga mea grădină Prébandes și la ce tablou inedit de toamnă trebuie să înfățișeze ea acum, la început de noiembrie. 


N-o să am multe de spus, oricum toată lumea este interesată de politică zilele astea, bănuiesc că nici naiba n-ar citi ce zice Larisa pe blog, asta dacă nu începe și Larisa să facă politică, desigur.  
  


Pe scurt vă zic că în Tours este încă foarte toamnă, o toamnă frumoasă, colorată și plăcută, exceptând cele câteva zile ploioase, ca azi. Un record aș zice pentru regiunea mea.

Să vă mai zic și că totul în oraș este aproape gata pentru Crăciun? Bănuiesc că și pe la voi este la fel. Luminițele s-au montat de ceva vreme, căsuțele sunt gata amplasate pentru târg (chiar, habar nu am când se deschide!), magazinele sunt decorate cu globulețe și brazi împodobiți, ba chiar am auzit și niște colinde de curând. Cam devreme ce-i drept, sinceră să fiu nici nu știu de ce să mă bucur mai degrabă, de toamna care a mai rămas, cu vreme însorită și frunze colorate, sau de sărbători?! Ziceți-mi voi...

Am început deja să fac lista de cadouri petru cei dragi. Nu râdeți! Eu întotdeauna stau prost la capitolul cadouri, neștiind ce să iau fiecăruia. Acum vreau doar să mă mobilizez din vreme.
 
Și-n final vă mai fac o mărturisire: unul dintre "lucrurile" care îmi plac cel mai tare în Tours în sezonul rece este mirosul de lemne arse de pe străzi, miros ce vine de la șemineurile caselor, care, combinat cu frigul de afară, parfumul frunzelor uscate și apropierea Crăciunului, da un cocktail divin. L-ați încercat? Vi-l recomand cu drag. Desigur pentru asta e nevoie de șemineuri și șemineurile nu prea le găsești prin orașele astea aranjate pe verticală. De aia îmi plac mie așezările mai mici ... 








Jardin des Prébendes d'Oé- parcul de langa casă


Revin după ce se mai liniștesc apele. Săptămână excelentă să aveți, că de început, am început-o bine ;)!

S-ar putea sa te intereseze si:


În duminica de Paște tot frunzăream paginile site-urilor oficiilor de turism din regiune în căutarea destinației perfecte pentru după-amiaza cu pricina. Pentru diverse activități de aventură nu era vremea potrivită, de vizitat un castel... parcă n-aveam chef să petrec timpul înăuntru, să mă plimb pe malul Loarei, sau prin vreun orășel nu mă încânta prea tare...ce să fac, ce să fac?!?! Nici eu nu prea știam exact ce vreau, nici nu mi-au rămas prea multe locuri noi de descoperit prin împrejurimile Tours-ului, cert este că voiam să stau afară, dar totodată să văd ceva frumos, așa că o grădină cochetă părea alegerea perfectă. Sunt mai multe grădini frumoase în zonă, mai mici, mai mari, mai tematice sau mai puțin tematice, mai pe domeniul unor castele, mai singuratice, însă chiar dacă le-am văzut doar în poze, niciuna nu părea ca grădina de la Villandry. Așa că într-un final m-am hotărât să merg la Villandry, fie și pentru a treia oară. Ce să-i faci, de unele locuri efectiv nu te saturi niciodată. 


Mă plângeam degeaba zilele trecute că la mine nu a venit toamna. N-am căutat-o eu unde trebuie, că de ajuns, a ajuns și aici, dar normal că n-ai cum s-o observi în mijlocul orașului. Indiferent de anotimp, betoanele au aceeași culoare, nu? Însă pentru că săptămâna asta am avut parte de câteva zile însorite, am mers într-o după-amiază la Grădina Botanică. Am rămas uimită de cât de colorat era totul acolo, dar mai ales am rămas uimită de câtă lume se plimba în acea zi pe alei. Copii, vârstnici, tineri, părinți, toți ieșiseră să se bucure de vremea prietenoasă. Că așa este aici, tre' să profiți  cât mai repede, altfel nu știi când te mai întâlnești cu ea. Sigur a doua zi va ploua! 


Am mai spus-o deja, însă chiar dacă mă repet, vă zic cu mâna pe inimă că ador luna mai! Ador mirosul ierbii proaspete și mirosul copacilor abia înfrunziți. Iubesc multitudinea de flori colorate în toate nuanțele. Mă încântă parfumul liliacului și al salcâmului și mă simt bine când afară temperaturile sunt rezonabile. Îmi place să aștept vara, să știu că urmează 3 luni de vreme caldă și apoi alte 3 de toamnă colorată. În mai îmi place să-mi fac planuri de vacanță și de weekenduri relaxante. În mai îmi place să mă plimb, să raspir și să simt mai mult decât în oricare altă lună din an.



Cu vreun an în urmă am luat la cunoștință, cam târziu de altfel, că aproape de Amboise există un parc numit Mini-Castelele Loarei. Am studiat problema cu atenție și am aflat despre ce este vorba: după cum îi spune și numele, aici se găsesc cam toate castelele din regiune... în miniatură. Concluzia a fost evidenta: trebuie să merg să le văd! Numai că până m-am dezmeticit eu, până m-am dumirit, s-a făcut noiembrie, iar pe perioada anotimpului rece parcul este închis pentru întreținere. Așa că trebuia să aștept până în aprilie...


Imi place regiunea în care locuiesc, în ciuda vremii neprietenoase.  Îmi place, printre altele, pentru că îmi oferă destul de multe posibilități de petrecere a timpului liber. Nu profit eu chiar de toate, că deh, așa se întâmplă de multe ori, dar cel putin atunci când vreau, am de unde alege. Vreau să ies pe undeva în weekend? Păi se găsește întotdeauna ceva: ba un castel de vizitat (sau două, trei, 50 chiar), ba un sat sau un orășel simpatic să-mi plimb picioarele și să-mi clătesc ochii, ba o activitate mai mult sau mai sportivă, ba un târg, ba un festival și lista poate continua. Nu sunt toate chiar în oraș, dar sunt accesibile, prin apropiere. O mână de prieteni, sau doar omul drag și câinele, hop în mașină și gata rețeta pentru un sfârșit de săptămână fain.

Amboise Valea Loarei Franta
Amboise

Îmi plac animalele. Le ador pe toate, indiferent de rasă, specie sau dimensiune și nu mă tem de ele. Bine, înțelegeți voi, acum nu intru chiar în cușca leului să-l trag de coadă în speranța că se va gudura pe lângă mine. Categoric pe unelele dintre ele le plac doar de la distanță. Am fost crescută în spiritul dragostei pentru animale de mic copil, părinții mei la rândul lor fiind iubitori de animale. Am locuit la curte și am putut să mă bucur de multe necuvântătoare pe lângă mine și chair dacă nu le aveam eu, vedeam la vecini, de la pisici, căței, papagal și până la animale gen porc, găini, oi. Am îngrijit chiar un șobolan bolnav mai multe zile, până s-a înzdrăvenit, după care i-am redat libertatea... ca să vedeți și voi până unde duce dragostea de animale.


Villandry este unul dintre cele mai frumoase castele de pe Valea Loarei. Dacă ajungi aici, mergi ne-a-pă-rat să-l vezi, merită cu adevărat. Este unul dintre preferatele mele. Prima dată l-am văzut în 2010, fiind primul văzut, primul plăcut, cum se zice. V-am povestit aici. Pentru că în perioada asta cu nunta a fost mama aici, am dus-o și pe ea să vadă minunea. Din păcate n-am prins o zi cu soare, sunt cam rare pe la mine. Să mai spun că afară acum, când scriu aceste rânduri, sunt chiar vreo 17 grade?! Nu mai are rost...
  
Castelul Villandry Valea Loarei Franta
Nu stiu altii cum sunt, insa eu iubesc natura din tot sufletul. O iubesc cu tot ce inseamna ea: iarba verde, aer curat, frunze, ploaie, zapada, flori colorate, furtuni, izvoare limpezi, forme de relief etc. Intotdeauna, oriunde am mers, am fost cu mult mai emotionata de o vale, un rau, un munte, un  peisaj natural, decat de cea mai grandioasa poate, cladire construita de om. Imi place sa fiu cat se poate de des, daca nu mereu, in mijlocul naturii, sa ma tolanesc in iarba, sa respir aer proaspat, sa beau apa rece si proaspata de la un izvor. 


© Blogul Larisei · THEME BY WATDESIGNEXPRESS